Zilele seamana ridicol de mult una cu cealalta. Nu tin minte daca mi-am luat pastilele azi, pentru ca nu tin minte ce am facut, in afara de a bantui printre mobile. Ca si ieri, si alaltaieri, cand le-am luat, probabil, sau poate ca nu, tin minte doar luatul de pastile si bantuitul printre mobile, dar nu stiu exact cand, pentru ca nu stiu cat e ceasul, nu sunt ceasuri in casa asta, doar lumina care straluceste sau nu, dar locul asta vesnic innorat nu e cel mai potrivit loc ca sa te orientezi dupa soare.
M-am tuns. Nu stiu de ce m-am tuns, m-am trezit cu foarfeca in mana dorind sa fac ceva in ziua aia, nu mai stiu care, cred ca ieri sau alaltaieri. E putin asimetric, nu sunt obisnuita cu mine asa, dar are partea ei buna figura mea tunsa, nu ma recunosc in oglinzi cand bantui printre mobile, si atunci am senzatia ca mai e cineva in casa.
Zilele nu mai au detalii, nu mai au diacritice pentru ca aici nici literele nu au diacritice, sunt rotunjite, nu le ancoreaza nimic in hartie, zilele nu se ancoreaza cu nimic in memoria mea. Cosul de gunoi e plin cu hartii goale, vreau sa incep cate ceva, ma gandesc la un inceput, e ingrozitor de banal, nici nu incep sa-l scriu pe hartie, dar hartia aia e deja murdarita de intentia mea de a scrie o banalitate, asa ca o rup si o arunc, uneori nici n-o mai mototolesc, doar o imping de pe masa asa intinsa si aproape murdara cum e.
Scriu scrisori, asta fac, dar nu le trimit niciodata, le-am trimis pe primele dar e prea devreme sa mai umplu aceeasi cutie postala asa ca nu le trimit, oricum nu e mare lucru in ele, ma plang, se vede clar ca nu iau pastilele cu regularitate. Vreau sa le iau, Dumnezeu stie ca vreau, dar nu stiu cand, nu pot pune matrita unui calendar pe trairile astea fluide si nesaturate, sa zic de aici pana aici se numeste o zi, acuma dorm, acuma iau pastilele.
Au gust de mucegai, un pic, nu miros a nimic cand iti bagi nasul in tub, dar chiar inainte sa le inghiti simti miros de soareci si de mucegai. Ma amuza de fiecare data, poate ca sunt expirate, imi spun, oricum am aruncat cutia si prospectul si nu mai scrie niciunde acum, poate ca n-au niciun efect si ma chinui degeaba sa nu le iau prea rar sau prea des, mai bine beau apa si spun ca-i medicament, ma conving, beau un pahar mic, mereu acelasi, si cand mi se face sete beau altul, acelasi, si asa reusesc si sa masor timpul si sa ma tratez.
Imi amintesc un chip destul de des, il visez adica, si apoi ramane cu mine pana cand adorm din nou, ma uit la covor, si deodata nu mai focusez bine si incep sa-mi amintesc, si dupa un minut de amintiri incepe fantezia, modific tot, de fapt am spus altceva si a iesit un scandal, ba nu, a iesit o comedie romantica, ba nu, un horror, fac planuri, uite cu asta o sa ma imbrac, o sa fie toamna, o sa fie frunze si caldura aia care apare din senin in zilele reci, apoi alung totul si revin la covor, apoi reusesc sa stau destul de mult fara sa ma gandesc, ca si cum chipul ala ar fi o oala care frige si eu trebaluiesc prin bucatarie incercand sa n-o ating. Dar adorm si il visez, negresit, ma simt tradata, toate eforturile mele de a face ceea ce trebuie se naruie cand dorm si nu am niciun control, diavolul se distreaza pe cinste facandu-si felul cu umila mea vointa.
Ma dor putin urechile si radacina nasului ca si in secundele alea inainte sa iti dai drumul intr-un hohot de plans, ca si atunci cand te-ai abtinut foarte mult timp, ca si data aia cand aveai vreo 11 ani si i-ai jurat lui Dumnezeu ca n-o sa mai plangi niciodata daca, si apoi de Craciunul cand implineai 15 ani ai plans toata vacanta de iarna, prima data din cauza unei chestii precise care devenea tot mai difuza si cuprindea ultimii patru ani, apoi ultimii 15.
E totul foarte usor pentru ca e totul foarte gol. Zilele sunt asa lipsite de continut incat s-ar putea ridica in aer, ar putea pluti printre zilele goale ale altor oameni, uitandu-se in jos, la zilele ancorate in pamant ale oamenilor harnici, credinciosi, disciplinati. Si s-ar putea uita asa o vreme, zile la alte zile, poate ar zari jos si cateva zile de-ale mele, alea in care oala nu era fierbinte si ma invarteam in pace in bucatarie, si apoi s-ar sparge ca niste baloane de sapun si apoi s-ar sfarsi totul.
